După un an, în 20 februarie 1943, au fost din nou arestați și ținuți în niște beciuri unde au fost cercetați vreo 3 zile. Preotul a luat-o separat pe tânăra fată a lui Melen Ștefan, întrebând-o ce o face ca ea singură din familia întreagă să stăruie în pocăință. Răspunsul ei a fost:

— Chiar dacă toți cei arestați pentru credință vor fi condamnați, eu rămân între ei gata să sufăr oricâți ani de închisoare pentru Domnul Isus Hristos.

     Atunci popa fără alte cuvinte i-a semnat condamnarea, trimițând-o împreună cu alți 6 la Curtea Marțială la Cernăuți. Deja era război, și justiția era preluată de armată. La plecare popa Zelencu Miron i-a blestemat în auzul tuturor să le putrezească oasele în închisoare și să le vină numai numele înapoi.

     Ajunși la Cernăuți, unul din frații din clădirile Curții Marțiale a întâlnit o veche cunoștință cu care nu se mai întâlnise de zeci de ani de zile. Acesta era acum avocat internațional și colinda țările pentru diferite probleme specifice muncii sale. Tocmai atunci se nimerise să fie la Cernăuți. I-a întrebat despre problema lor și le-a promis ajutorul. Cadru legal după spusele acelui om pentru condamnări pe probleme religioase nu exista în România și nici în celelalte țări europene. Totuși mulți frați au fost condamnați pentru credința lor, fiind acuzați în dosare cu chestiuni politice.

     Așa se întâmplase și acum: popa și jandarmii din Brodina le-au fost întocmit dosare de factură politică. În prezența acelui avocat, tribunalul a trebuit să țină seama de declarațiile celor arestați care au mărturisit adevărata cauză pentru care au fost aduși la Cernăuți. Li s-a dat liber cu recomandarea să practice credința ortodoxă. Ajungând la Brodina, au fost degrabă întrebați de autoritățile locale cum de au scăpat pentru că ei știau că trucul cu presupusele probleme politice se practica, și în baza lui, mulți pocăiți erau închiși în închisoare cu condamnări de până la 25 de ani de zile. Când li s-au arătat hârtiile primite de la Cernăuți când au fost eliberați, i-au lăsat în pace. Popa Zelencu însă le-a spus cu batjocură:

— Mai mult de două săptămâni nu stați voi în Brodina. Vă așteaptă 25 de ani de închisoare! Exact când s-au împlinit cele două săptămâni, un jandarm a venit la fratele Ion Ursaciuc și i-a spus să înhame caii și să vină la post. Acesta a ieșit din casă cu fața tristă, crezând că se întâmplă ceea ce le spusese popa. Când a ajuns la post, acolo erau doi plutonieri străini, înarmați. Fratele Ion a primit ordin să stea la îndemâna acestora. Aceștia s-au urcat în căruță și i-au spus scurt:

— La casa preotului Zelencu.

     Ajunși acolo, militarii au intrat înăuntru și s-au întors după puțin timp. Popa era legat la mâini. L-au dus la Legiunea de Jandarmi din Seletin (astăzi Ucraina). A fost dovedit cu acte scrise că făcea parte dintr-o grupare de partizani numită „Ucraina Liberă”. Împreună cu cumnatul lui, Ivan Cleivan au fost condamnați și trimiși la Jilava.

     I-a venit înapoi numai numele cum el însuși blestemase.